miercuri, 10 decembrie 2014

Când stai la popas, ce scoţi din traistă?


Ne-am gândit în dimineaţa aceasta la sfârşitul nostru?
Cu ce mă duc?
Când stai la popas, ce scoţi din traistă?

Sfântul Apostol Petru, referindu-se la acest sfârşit, aminteşte cuvântul din Psalmi că „la Dumnezeu o mie de ani este ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă de noapte. Nimeni nu ştie când va fi sfârşitul de aceea în slujbele noastre zicem: „Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos să cerem“.
Cu ce ne ducem? Răspunsul este simplu. O singură privire aruncată în trecut, luminată de cuvintele Mântuitorului: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită“, poate da răspunsul cel mai clar. Cum ne-a fost inima în tot acest timp?
Dumnezeu vrea inima noastră, vrea o inimă sinceră, "Fiule dă-Mi inima ta"....Vrea inima noastră....Dacă încă nu a venit sfârşitul...dacă încă mai avem timp este pentru că Dumnezeu ne iubeşte şi ne-a mai dat timp ca să ne salvăm. Ne rabdă, ne îngăduie, doar-doar ne-om ridica.
Îndrăznesc să spun că inima este traista din întrebarea de mai sus, dacă inima este curată vom scoate din ea doar lucruri minunate, dacă nu, nu.

luni, 8 decembrie 2014

SAVATIE BAȘTOVOI - Poem de toamnă



Oamenii ne intră în viață diferit. Unii ca o pasăre, alții ca o frunză. Unii ca un animal bătut care se ascunde, alții ca o piatră care te lovește în față.
De aceea viața e uneori zbor, alteori plutire, uneori suspin, alteori durere.
Viața noastră e ceva atît de greu de numit.Uneori s-ar părea că sîntem purtați prin lume de toți cei care ne-au iubit. Unii ne poartă ca pe o haină, alții ca pe o coroană. Unii sîngerează, alții cîntă. Pentru unii poate sîntem ca o bucată de pîine dezgolită pe o masă, sau poate o cană cu vin.
Nu descoperi fața ta pentru că va veni cineva să-ți pună o coroană. O pasăre se va așeza pe ea, apoi va cădea o frunză. Apoi vîntul le va lua pe toate și le va duce departe, acolo unde tu nu vei putea ajunge niciodată.

duminică, 26 octombrie 2014

Cinci paşi spre iertare

Cu mulţi ani în urmă îmi notam în carneţel următorii paşi spre iertare:

"1. Când vi se strânge stomacul dacă vă gândiţi la o anumită persoană, înseamnă că nu aţi iertat-o cu adevărat. În primul rând trebuie să-L rugaţi pe Dumnezeu să vă ajute să iertaţi persoana respectivă.

2. Acum rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ierte pe dvs. Dacă dvs. mai aveţi pe cineva pe care nu l-aţi iertat, nici Dumnezeu nu vă poate ierta păcatele dvs. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ierte atitudinea şi neînduplecarea.

3. Următorul pas este să cerem dragostea lui Dumnezeu. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă dea toată dragostea pe care El o doreşte pentru persoana respectivă. Apoi aşteptaţi în linişte până ce primiţi această dragoste.

4. Acum trebuie să mărturisiţi această dragoste. Întrebaţi-L pe Dumnezeu în ce fel puteţi face acest lucru. Desigur nu vreţi să înrăutăţiţi situaţia, de aceea aveţi nevoie de înţelepciune şi tact. Poate fi o îmbrăţişare, o strângere de mână, un buchet de flori, o simplă cerere de iertare.

5. Rugaţi-vă la Dumnezeu pentru persoana, pe care tocmai aţi iertat-o. Domnul Iisus, în înţelepciunea Sa, a spus: " ...rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc " (Matei 5, 44)"

Mă uit peste aceste notiţe şi mă rog Domnului să-mi dea toată dragostea de care am nevoie pentru a-i putea îmbrăţişa la fel pe toţi oamenii. Sunt conştient de faptul că aceşti 5 paşi îmi arată care este cheia unei rugăciuni ascultate: iertarea - de aceea aştept de la voi alte sfaturi şi de ce nu, pasul 6, 7, 8....etc!

sâmbătă, 6 septembrie 2014

" Dacă nu arătăm dragoste aproapelui, n-o arătăm nici lui Hristos"

"O, dacă ne-am iubi câtuşi de puţin unii pe alţii întru Hristos, dacă am avea împreună-simţire unii faţă de alţii, dacă ne-am respecta cu adevărat, atunci s-ar găsi căi şi mijloace ca să ne întrajutorăm - şi atunci raiul ar începe încă de aici, de pe pământ, şi nu ne-ar mai fi frică să murim.

Dar de ce nu ne iubim unii pe alţii? Fiindcă nu-L iubim pe Dumnezeu.  Neiubindu-L pe Dumnezeu, nu îl putem iubi nici pe aproapele. Iar pe Dumnezeu nu-L iubim fiindcă avem credinţă slabă. De asta nu-L simţim pe Dumnezeu în inima noastră, de asta nu trăim în El şi nu-L cunoaştem, fiindcă citim puţin Evanghelia şi nu înţelegem în Dumnezeu toate întâmplările şi lucrurile din viaţa noastră, nu înţelegem că toate ne sunt trimise prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

vineri, 23 mai 2014

joi, 24 aprilie 2014

MINUNE!!!




MINUNE!!! (în mai puțin de o săptămână...) 
MESAJ IMPORTANT primit astăzi pe mail din partea familiei CRISTINEI HALIP 

„Dragi frati si prieteni,
Va scriem sa va spunem despre o minune. Minune ca azi, 23 Aprilie, ora 22:00, s-au adunat banii necesari Cristinei pentru operatia pe creier.
Pentru tot ce suneti voi, pentru sprijin, pentru dragoste, pentru ca ne-ati iesit in intampinare cum numai voi ati stiut, va multumim!
Sumele s-au adunat in conturi diverse; centralizarea finala o vom face curand cand va vom trimite si detalii despre suma exacta adunata.
Multumim in mod special persoanei care a initiat apelul umanitar online. Binele generat sa se intoarca ca ploaia de vara peste caminul dumneavoastra.
Multumim tinerilor din Marginea și de pretudindeni care au fost alaturi de Cristina prin rugaciune si nu numai. Va fie viitorul in sanatate si facere de bine.
Multumim fratilor din Italia, Anglia, Belgia, Spania, Romania - Dumnezeu isi arata inca o data puterea, facand aceasta minune prin voi. Fiti binecuvantati!
Multumim colegilor si prietenilor Cristinei; ne bucuram ca va cunoastem acum in direct. Sunteti o forta; impartiti in continuare din dragostea si daruirea voastra. Sunteti intru totul alesi si deosebiti. Ne rugam acum pentru voi, pentru viitorul vostru.
Nadajduiti in Dumnezeu si credeti in minuni! 
Multumim prietenilor nostri dragi de pretutindeni: Torino, Milano, Bergamo, Alba, Roma, Oxford, Londra, Reading, Bath, Crawley, San Jose, Penzance, Petersfield, Cambridge, Cardif, Dublin, Carrick, Brussel, Toronto, Munich, Madrid & fiecare oras din tara.
Sprijinul si grija voastra pentru Cristina a ajuns la noi, imbarbatandu- ne. Binecuvantarea noastra pentru voi: de unde ati daruit, sa nu mai fie lipsa vreodata.
Multumim voua, care va stim sau nu dupa nume, care ne-ati sprijinit prin darul vostru auzind despre Cristina direct sau indirect. Va fie rasplata indoit dorintei voastra de a ajuta. 
Vom pleca cu Cristina in Germania, Dumineca, 27 Aprilie. Va fi internata la clinica de neurochirurgie din Tubingen luni dimineata in pregatire pentru operatie marti, 29 Aprilie. 
Continuati sa ne sprijiniti in rugaciuni. Mijlociti pentru ea in special in ziua lui 29 Aprilie. Va vom tine la curent cu starea ei post operator.
Cu dragoste si pretuire,
Familia Halip & Simion”

VĂ ROG DISTRIBUIȚI toți cei ce ați distribuit și apelul umanitar.
Mulțumesc !

vineri, 18 aprilie 2014

APEL UMANITAR pentru CRISTINA HALIP



APEL UMANITAR!!!

CRISTINA HALIP – 24 de ani, din Volovăț, jud. Suceava; studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie din Tărgu Mureș, secția farmacie.
În luna februarie a fost diagnosticată cu tumoră cerebrală profundă (în termeni de specialitate - astrocitom anaplazic difuz)

Majoritatea dintre noi am aflat despre boala care a stins zâmbetul Cristinei Halip și al tuturor celor ce o iubesc. Dar nu și lumina credinței, a nădejedii că Dumnezeu e cel ce poate să îi aducă vindecare.
După mai multe tatonări, consultări, rugăciuni, și, mai ales, constatânt evoluția nefavorabilă a tumorii în urma ultimului examen RMN, s-a decis operația la o clinică din Germania pe 29 aprilie, demers ce va fi urmat și de alte proceduri specifice (chimioterapie, radioterapie).
Din păcate, costurile sunt foarte mari. Operatia costa 38.000 euro la care se adaugă și alte costuri aditionale asociate cu transportul, cazarea și tratamentul post operator. Costul total ajunge la cca 50.000 euro. Familia este dispusă să facă imposibilul, dar tot mai este nevoie de sprijinul nostru financiar consistent…
Mă gândeam la un calcul simplu: dacă 50 de mii de persoane ar dona câte un euro, suma ar fi acoperită. Desigur, poate că nu vor fi atâția oameni de bine și cu posibilități financiare care vor citi acest anunț, dar vor fi mulți care ar putea dona 10 euro, sau 100, sau cât Dumnezeu le pune pe inimă.
Știu că nu mă pricep la a face campanie de ajutorare… Știu doar atât: Cristina e ca una din fetele mele și  sper din tot sufletul meu că Dumnezeu va face o MINUNE!

Conturile în care se pot face depunerile bancare sunt deschise pe numele fratelui Cristinei, Halip Bogdan
- Cont în LEI - RO88INGB0000999901303589 - Halip Bogdan (ING-mures) 
- Cont în EURO - RO73INGB0000999903954190 - Halip Bogdan (ING - mures)
(codul SWIFT - "INGBROBU" )

Pentru depunerile online este nevoie și de adresa titularului:
Halip Bogdan, comuna Volovăț, nr. 124, jud. Suceava.

Pentru alte detalii apelați nr. de telefon:
0752203508 - Simion Apetrei
0745598282 - Bogdan Halip

VĂ ROG DISTRIBUIȚI ACEST ANUNȚ UMANITAR!
MULȚUMIM!


luni, 17 martie 2014

Sunt eu o persoană făcătoare de pace?


"Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. " ( Matei 5,9 )

Mă întreb: sunt eu o persoană făcătoare de pace?
Ştiu să iau două mâini reci şi să le pun împreună, încălzindu-le?
Ştiu să apropii două inimi însigurate de vrăşmăşie şi să le pun într-o frumoasă prietenie şi părtăşie?
Poate pare imposibil...dar, măcar visez la aşa ceva?...Mă rog?...

Pacea este moştenirea fără de preţ a lucrării harului Duhului Sfânt.
"Dar fraţii, aflând aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea şi de acolo l-au trimis la Tars. Deci Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblând în frica de Domnul, şi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt. " ( Fapte 9:31)
Uimitor însă, dacă ne întoarcem la activitatea lui Saul dinaintea convertirii, am spune că ceva nu este în regulă. Saul era cel care alerga prin toată Iudeea, Galilea şi Samaria să-i prindă şi să-i ucidă pe ucenicii Domnului Iisus.Şi dintr-o dată acest om se umple de pace, de o pace în care nu se mai regăseşte nici un fel de remuşcare. Iată ce spune el mai târziu: " Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu. " ( Fapte 20:26-27) Ce-i dădea Sf. Ap. Pavel această pace sufletească, dacă nu încrederea că orice păcat poate fi răscumpărat prin sângele Domnului Iisus.De unde venea această pace?
Nu provenea din ştiinţa dobândită la picioarele marelui învăţător Gamaliel.
Nu provenea nici dintr-o amiţie firească, ci venea în urma unei întâlniri pe care o avuse pe drumul damascului.
Fiecare dintre noi ne urăm de sfintele sărbători pace sufletească unii altora, dar pentru a o putea dărui trebuie mai întâi să o ai. Iar ca să o ai, trebuie să fi avut loc în viaţa noastră, o astfel de întâlnire ca şi a Sf. Pavel cu Domnul Iisus. De această întâlnire şi de felul cum schimbă viaţa noastră o astfel de întâlnire, depinde şi felul cum răspundem la întrebările de mai sus.
Sfântul Isaac Sirul ne sfătuieşte atâte de frumos:"Împacă-te, omule, cu sine-ţi, şi ai împăcat cerul cu pamantul !"Înţeleg din acest scurt sfat că pentru a dobândi pacea inimii şi a sufletului, dar şi pacea părtăşiei cu semenul meu, trebuie să mă mulţumesc cu puţin şi să mă bucur pentru orice clipă cât de mică de părtăşie, să caut mereu să dau întâietate şi să fiu sub ascultare, să mă silesc să fac mai mult voia altuia decât a mea şi nu în ultimul rând să mă rog lui Dumnezeu să se facă întotdeauna voia Lui întru mine..

Când îl avem pe Domnul Iisus în inima noastră, în mijlocul părtăşiei noastre, atunci, pământu-i sus iar ceru-i jos...îngerii sunt fraţi iar fraţii îngeri... atunci am împăcat cerul cu pământul, căci Domnul Iisus este " Domnul păcii" .

Se spune că atunci când Sf. Mucenic Papia, care a trăit pe vremea lui Diocleţian şi Maximian ( prăznuit de Biserica Ortodoxă la data de 28 Iunie) , a fost aruncat în foc pentru că nu dorea să se lepede de creştinism, a strigat dintre flăcările care-i cuprinsese trupul:" Mai tare arde inima mea pentru Hristos, decât arde focul acesta trupul meu !"
Dacă inima noastră ar arde la fel, am avea pace, zidindu-ne şi umblând în frica de Domnul, şi sporind în toate prin mângâierea Duhului Sfânt.